Procesul
scrierii unui eseu implica urmatorii pasi:
I. Precizarea temei eseului
II. Strangerea si cercetarea materialului
documentar
III. Structurarea eseului
IV. Redactarea eseului
V. Evaluarea critica a versiunii preliminare
VI. Rescrierea eseului
I. PRECIZAREA TEMEI ESEULUI
De
obicei un eseu este intocmit ca urmare a solicitarii unui profesor sau a unui
grup de studiu. De aceea, pentru a incepe lucrul in mod corect, este important
sa urmam regulile de mai jos:
A. Notati cu atentie si exactitate formularea
temei.
B. Analizati cu atentie formularea temei,
folosindu-va de intrebari cum ar fi:
1. Solicita tema
o abordare generala sau una specifica?
2. Se cere
prezentarea experientei personale sau a propriilor convingeri ori numai
cunoasterea pozitiilor exprimate de altii?
3. Se recomanda
in special o anumita sursa de informatii?
4. Se cere doar o
descriere a lucrurilor sau si o analiza a lor?
5. Este necesara
discutarea implicatiilor si a aplicatiilor care decurg din concluzii?
II. STRÂNGEREA SI CERCETAREA MATERIALULUI
DOCUMENTAR
A. Lista bibliografica
Aceasta
este de obicei sugerata de profesor impreuna cu tema eseului. Fiecare dintre
lucrarile recomandate in lista initiala poate conduce la alte surse
bibliografice, care ar putea fi consultate daca exista suficient timp.
B. Intrebarile
Acestea
au rolul de a directiona lectura si de a evita pierderea de timp
cu lectura integrala a intregului material adunat. Cea mai buna abordare este
aceea de a pune o serie de intrebari pentru clarificarea titlului sau a
temei eseului.
C. Gandirea
Incepeti
pregatirea lucrarii cat mai devreme posibil, pentru a permite gandirii sa
„rumege“ subiectul.
1.
Fiti
atenti la idei relevante si la exemplificari sugestive, pe care
le puteti intalni curent in jurul vostru.
2.
Oferiti subconstientului ocazia de a va furniza
idei creative
de abordare a subiectului.
D. Fisarea
materialului
Toate
materialele documentare cercetate trebuie sa fie fisate, mentionandu-se
intotdeauna sursa (autorul, titlul lucrarii, editura, localitatea, anul
aparitiei, pagina) din care am preluat o anumita idee, expresie, fraza-citat
etc. Exista mai multe metode de fisare:
1.
notitele
facute pe un caiet (cea mai folosita, dar si cea mai ineficienta);
2.
fisele
de lectura (cea mai eficienta si mai ieftina metoda clasica de fisare);
3.
notele
introduse in baze de date computerizate.
Folosirea
fiselor de lectura (foi de hartie, eventual liniate, de marimea unei foi A4
taiata in opt, pe care se scrie pe o singura parte) are avantajul ca este la
indemana oricui si permite aranjarea materialului documentar in mai multe
feluri, precum si folosirea lui ulterioara la alte teme de studiu.
III.
STRUCTURAREA ESEULUI
Pentru a putea
lucra in mod eficient, materialul fisat trebuie triat, eliminand tot
ceea ce este banal, irelevant sau obscur. Acest lucru este realizat mai usor
dupa ce am conceput deja structura generala a eseului.
Propunem celor
mai putin experimentati in acest domeniu urmatoarea schema generica pentru
lucrarea scrisa:
A. Introducere
1.
Comentarii
cu privire la subiectul eseului - ce inseamna si care este importanta
lui.
2.
Ce aspecte veti prezenta si de ce?
B. Tratare
1. Dezvoltarea
argumentatiei
in 3 - 4 idei principale, insotite fiecare de
2. exemplificarea ideilor.
C. Concluzie
1. Recapitularea ideilor
principale.
2. Concluzie si
implicatii,
eventual viitoare perspective de studiu.
IV. REDACTAREA ESEULUI
In
aceasta prima redactare a lucrarii accentul nu trebuie sa cada pe frumusetea
exprimarii, ci pe acuratetea ideilor, stiind ca in final exprimarea va
putea fi rafinata mai usor, daca ideile sunt clare si se inlantuie in mod
logic.
A. Ordinea
Este
bine sa incepeti scrierea eseului cu ultimul ei alineat, cel care contine
concluziile. Acest lucru are cel putin doua avantaje:
1. Da orientare
redactarii, stiind care sunt concluziile spre care va indreptati.
2. Va asigura
convingerea ca lucrarea se va incheia cu o concluzie clara.
B. Stilul
Stilul
reprezinta modul cum ne exprimam ideile. Acesta trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
1. Sa fie simplu
si direct.
2. Sa evite argoul
si exprimarea colocviala.
3. Sa contina fraze
scurte.
4. Sa fie concis.
C. Forma
Punerea
textului in pagina trebuie sa reflecte structura gandirii.
1. Folositi titluri
si subtitluri.
2. Fiecare idee
principala
trebuie sa aiba alineatul ei.
3. Folositi material
ilustrativ. Acesta economiseste mult text.
4. Delimitati
clar ideile proprii de cele imprumutate de la altii si mentionati
intotdeauna sursele.
5. Intocmiti o bibliografie
a lucrarilor consultate.
V. EVALUAREA CRITICA A VERSIUNII PRELIMINARE
A. Momentul evaluarii
Prima
varianta a lucrarii trebuie lasata deoparte timp de cateva zile „ca sa
se raceasca“ si pentru ca „orgoliul autorului“ sa se domoleasca. Aceasta va va
permite o evaluare mai obiectiva a eseului. De asemenea, acest lucru presupune
ca eseul nu trebuie sa fie scris in ultimul moment.
B. Intrebari de evaluare
Puteti
folosi pentru evaluare urmatorul set de intrebari de control:
1. Raspunde eseul
la ceea ce se cere sau la subiectul stabilit?
2. Acopera el cu
suficienta adancime toate aspectele principale?
3. Este
continutul lui corect si relevant pentru subiect?
4. Este
materialul aranjat in mod logic?
5. Este fiecare
idee sustinuta in mod corespunzator prin exemple si argumente?
6. Exista o delimitare
precisa intre propriile idei si cele preluate de la alti autori?
7. Mentionati
toate sursele si referintele?
8. Este corecta lungimea
eseului in raport cu scopul ei?
9. Este stilul
eseului limpede si simplu, fara stangacii si formulari confuze? (Pentru
verificare, cititi-l cu voce tare.)
10. Este textul
scris in mod ordonat si corect ca punctuatie, gramatica si ortografie?
C. Procesul evaluarii
1. Daca gasiti ca
va vine greu sa va evaluati singuri propria lucrare, solicitati ajutorul
unui prieten care este cat de cat competent in acel domeniu.
2. In procesul
evaluarii, incercati sa privitii eseul din punctul de vedere al celui caruia
ii este el adresat.
VI. RESCRIEREA ESEULUI